In cabinetele noastre din Bucuresti elaboram programe de gimnastica medicala (kinetoterapie) individualizate pentru pacienti diagnosticati cu spondilita anchilozanta (anchilopoetica). In cursul unei sedinte de gimnastica medicala (kinetoterapie) sau fizioterapie pacientul este supravegheat in permanenta de un kinetoterapeut.

                     Spondiloza anchilozanta (anchilopoetica)

Spondilita anchilozanta (spondilita,ankilopoietica,boala Bechterew,boala Pierre Marie Strumpell)este o boala reumatismala progresiva de cauza necunoscuta care apartine grupului spondilartropatiilor seronegative.Se caracterizeaza prin afectarea coloanei vertebrale,a articulatiilor sacroiliace si a unor articulatii periferice mari.

Boala este de trei ori mai frecventa la barbati si in special la cei tineri, intre 20 si 40 de ani. Gravitatea bolii este determinata de faptul ca, incorect tratata, evolueaza spre anchiloza, in 10-15 ani inducand un handicap major pacientilor.

Simptome:

Debutul Spondilitei Anchilozante are loc la nivelul articulatiilor sacroiliace si are o evolutie ascendenta

●Debutul de tip central (70%din cazuri)se caracterizeaza prin:

            - durere lombara si durere in regiunea fesiera supero-interna cu iradiere pe fata posterioara a coapsei fara sa depaseasca genunchiul(sciatica “inalta”)

            -lombalgia este mai intense in cursul no[tii,persista dimineata la trezire si poate diminua progresiv dupa mobilizare

            -sciatalgia din spondilita anchilozanta poate fi unilaterala sau bilaterala

●Debutul de tip periferic(30%din cazuri)afectarea asimetrica a articulatiilor periferice mari(genunchi,solduri si glezne)

Simptomele cele mai semnificative sunt:

- durere lombară inferioară si redoare, datând de peste luni, necalmată de repaus

- durere şi redoare toracică

- limitarea mişcărilor coloanei vertebrale

- limitarea expansiunii toracice

- irită

- rigiditate

- modificări radiologice caracteristice sacroiliace

- subfebrilitati,astenie,inapetenta,scadere ponderala

Evolutia ascendenta a bolii vizeaza in ordine :

-      afectarea coloanei lombare(dureri lombare si limitarea mobilitatii)

-      afectarea coloanei toracale

-      afectarea coloanei cervicale(ultimul stadiu)

Diagnostic:

Diagnosticul spondilitei anchilozante este dificil in stadiile precoce si facil in formele avansate.

 Explorarile paraclinice cuprind teste de sange care confirma sindromul inflamator (VSH crescut, proteina C reactiva prezenta), iar la 15% dintre pacienti poate fi depistata o anemie normocroma, normocitara.

Examenul radiologic, obligatoriu (pe baza lui facandu-se o stadializare a bolii si este si criteriu de diagnostic pozitiv), arata modificari caracteristice la nivelul articulatiei sacroiliace si a coloanei vertebrale, imaginea de coloana „de bambus” aparand tardiv in evolutia bolii.

Tomografia computerizata si RMN-ul sunt luate in considerare ca mijloace de diagnostic in stadii initiale ale bolii cand modificarile radiologice nu sunt prezente dar exista suspiciunea clinica.

Tratament

Nu există un tratament pentru vindecarea acestei boli.

În general se tratează simptomele, reducerea durerii şi a inflamaţiei, recăpătarea mobilităţii pentru a permite bolnavului să ducă o viaţă activă.

Tratamentul medicamentos

Tratamentul medicamentos consta in majoritatea cazurilor in administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene si decontracturante musculare:.

-utilizeaza acelasi arsenal terapeutic ca si in Poliartrita Reumatoida: Acidul acetilsalicilic (3 g/zi); fenamatii; Soripalul; Brufenul; fenilbutazonasi derivatii sai (Tanderil), 3 comprimate/zi, timp de 7 zile si 1 comprimat/zi inca 7 zile (cu respectarea contraindicatilor); indometacinul 75 mg/zi, timp de 3 - 4 saptamani; corticoterapia in doze moderate, in formele periferice, rezistente la alte Tratamente; injectii locale cu hidrocortizonin artritele periferice (uneori); sarurile de aur (rareori), tot in formele periferice; ca si antimalaricele de sinteza. Tratamentul de baza este fenilbutazona sau derivatii sai, indometacinul si medicatia decontracturanta (Clorzoxazon, Paraflex, Decontractil).

Tratamentul ortopedic-chirugical (osteotomie, artroplastii etc.)

-      este rezervat formelor avansate, incorect tratate initial.

Kinetoterapia

Cea mai importanta „arma” impotriva bolii este exercitiul fizic. Astfel, prin exercitii speciale (kinetoterapie) si sport adecvat (in special inot), persoana isi va pastra pentru mai mult timp forta musculara si conditia fizica generala.

Kinetoterapia actioneaza direct asupra cauzei,ea conduce la redobandirea mobilitatii articulare,cresterea elasticitatii si tonusului muscular

Fiind o boala cu caracter evolutiv si cu un inalt grad de invaliditate,momentul inceperii kinetoterapiei trebuie sa fie cat mai precoce.

Principiul de baza este sa se incerce prevenirea sau limitarea anchilozelor si devierilor coloanei si/sau articulatiilor radacinilor,o data acestea aparute,kinetoterapia este paliativa.

Este deci evident ca la spondilitic va predomina programul de kinetoprofilaxie primara si secundara si in mai mica masura cel kinetoterapeutic sau de recuperare.

Un al doilea principiu este continuitatea absoluta pe parcursul anilor a programului kinetic ,bolnavul neintrerupandu-l indiferent de evolutia bolii.

Obiectivele programului kinetic in spondilita sunt urmatoarele :

-      mentinerea unei posture si a unui aliniament correct al corpului

-      mentinerea supletei articulare

-      mentinerea unui tonus muscular al erectorilor paravertebrali ai trunchiului

-      mentinerea volumelor respiratorii mobilizabile in limite cat mai normale

in cazul in care s-au instalat deficitele morfofunctionale caracteristice bolii,la conceptual”mentinere”din cadrul obiectivelor mentionate se va adauga si acela de “corectare” a respectivelor deficite,imbinandu-se astfel kinetoprofilaxia cu kinetoterapia.

Autor - Colaborator

Alexandra Varlan – kinetoterapeut

(16-02-10) (02-02-11)